Rosu si negru (Le Rouge et le Noir)

Existenta lui Julien se duce pe doua planuri: cel exterior - vizibil tuturor si cel interior - la care are acces doar cititorul. Astfel, pe masura ce inaintam cu lectura descoperim pas cu pas noi procese interioare ce definesc sufletul si personalitatea lui Julien Sorel.
Pentru a-si infrange timiditatea, Julien decide sa o seduca pe doamna de Renal, sotia primarului. Personajul traieste mai mult interior decat exterior astfel ca la sfarsitul unei zile ramane cu frustrarea de a nu fi atins mana doamnei de Renal.
Apoi paraseste orasul Verrieres si hotaraste sa-si urmeze cu strictete planurile intocmite in universal sau de valori. Ajuns la seminar si incercand sa-si faca o cariera in preotie, Julien il cunoasrte pe parintele Pirard si reuseste in scurt timp sa devina protejatul acestuia. De fapt, parintele Pirard este acela care ii va facilita intrarea in inalta societate pariziana.
Julien devine secretarul personal al domnului marchiz LaMole si prin bogatia intelectuala de care da dovada (caci reuseste sa-si imbogateasca cultura generala) ajunge sa se faca apreciat. Incepe sa frecventeze saloanele inaltei societati pariziene pentru a se pune la current cu ultimele noutati si decide s-o cucereasca pe fiica marchizului, domnisoara Mathilde de LaMole. Nu este atras de frumusetea si feminitatea fetei, ci tocmai de orgoliul si puterea ei persuasiva. Casatoria cu domnisoara de LaMole ii va asigura averea, pozitia sociala si renumele la care atat visase si la care nu va putea niciodata ajunge prin forte proprii. La cererea socrului sau Julien devine locotenent de ursari si trimite familiei de Renal o scrisoara de instiintare. La aflarea vestii, doamna de Renal trimite inapoi o scrisoare in care se leapada de dragostea ce i-a purtat-o lui Julien. Eroul, ranit in amorul propriu o impusca pe doamna de Renal, iar pentru acest lucru este condamnat la moarte.

De altfel, condamnarea la moarte este mai mult una simbolica. Eroul si-a incheiat seria de procese de constiinta, a obtinut tot ceea ce si-a propus, iar orgoliul lui a fost razbunat. In momentul in care Julien isi epuizeaza orice sursa de conflict interior, el se stinge si ca personalitate si ca existenta empirica. Practic, Julien considera ca nu mai are pentru ce sa mai traiasca si de aceea moartea lui devine necesara.
La trei zile dupa moartea lui Julien, doamna de Renal - in a carei iubire eroul a vazut in special dragostea materna de care el nu a a vut parte niciodata - se stinge.

Rosu si Negru - titlul romanului - reprezinta simboluri pentru cele doua cariere intre care Julien a trebuit sa aleaga: cariera militara (intrucat uniforma militara din acea epoca era rosie) si cea ecleziastica (reprezentata de negrul sutanelor). Admirator inflacarat al lui Napoleon, Julien are nesansa de a trai intr-o societate in care dupa restaurarea monarhiei unui taran sarac de origine umila nu i se ofera decat perspectiva unei cariere ecleziastice.